Situatia Critică a Combinatului Siderurgic Liberty Galați

Liberty Galați, un combinat cu o istorie semnificativă în economia națională, se află actualmente într-o gravă criză. Datoriile companiei depășesc un miliard de euro, incluzând nu doar furnizori și antreprenori din domeniu, ci și instituții publice, cum ar fi ANAF și Primăria, dar și organizații mai puțin obișnuite, precum o grădiniță și o mănăstire. Compania a demarat o procedură de concordat preventiv pentru a evita falimentul, oferind creditorilor posibilitatea de a reîncasa doar 10% din datoriile totale, pe parcursul a patru ani, fără a oferi garanții. Această fereastră crucială pentru restructurare se încheie pe 5 iulie, suspendându-se executarea silită a societății în acest interval.

Activitatea combinatului este aproape oprită, cu producția suspendată de mai multe ori. De exemplu, în august 2025, a fost anunțată o nouă oprire, combinatul necesitând urgent 50 de milioane de euro pentru a relua operațiunile. În anul 2024, Liberty Galați a suferit o pierdere netă de 1,61 miliarde de lei, iar datoriile totale au crescut la 2,5 miliarde de lei în 2025. Această situație a determinat plecarea masivă a angajaților, lăsând firmele locale fără resurse umane și viitor.

Achiziționat în 2019 de Liberty Steel Group Holdings UK, parte a GFG Alliance condusă de Sanjeev Gupta, combinatul din Galați a intrat în componența unei tranzacții mai mari, care a inclus șapte fabrici europene pentru suma de 740 de milioane de euro. Deși dificultățile sunt evidente, există intenții de transformare, inclusiv un angajament de investiții de până la 1 miliard de euro până în 2030 prin inițiativa "GreenSteel", ce vizează modernizarea către cuptoare hibride cu arc electric, având ca scop reducerea emisiilor de carbon.

Tentativele de vânzare a combinatului, care este cel mai mare producător de oțel integrat din România, sunt în curs de desfășurare. Recent, Tribunalul Galați a aprobat un plan modificat de valorificare a activelor, iar o nouă licitație internațională este programată pentru 19 iunie 2026, cu un preț de pornire de 444 milioane de euro. Această sumă reprezintă o scădere considerabilă față de valoarea inițială de peste 700 de milioane de euro, propusă la licitația anterioară din martie 2026. Totuși, procesul de vânzare este complicat de o interdicție temporară emisă de o instanță din Cehia, pe 17 martie 2026, care interzice vânzarea anumitor active de producție până la rezolvarea unui litigiu cu Liberty Ostrava, o uzină aflată și ea în insolvență.

Necesitatea unei Strategii Naționale Coerente

Cristian Erbaşu a subliniat că absența unei colaborări eficiente și a unui plan unitar între autoritățile române și investitori a contribuit serios la deteriorarea situației. El a evidențiat că România a devenit din ce în ce mai dependență de importurile de oțel și materii prime, în contextul în care capacitățile de producție internă nu au fost corect gestionate. Această dependență a fost amplificată de faptul că alți jucători de pe piață, în special importatorii, au profitat de scăderea potențialului combinatului din Galați.

El consideră că revigorarea industriei siderurgice nu ar trebui să fie un capitol exclusiv al investitorilor privați, mai ales având în vedere datoriile grave și condiția actuală a instalațiilor. Implicarea statului român, inclusiv prin orientarea de fonduri în colaborare cu sectorul privat, este văzută ca fiind crucială pentru a regăsi parametrii necesari de funcționare. Guvernul român a arătat un certain interes, stabilind în septembrie 2025 un Comitet interministerial pentru a proteja interesele statului și acordând credite prin Exim Banca Română, dar efectele pe termen lung rămân incerte. Statul are de recuperat peste 400 de milioane de euro de la combinat.

Perspective și Provocări pentru Industria Siderurgică Românească

Industria siderurgică a României a suferit un declin drastic, trecând de la statutul de lider regional în producția de oțel la sfârșitul anilor '80, la o dependență masivă de importuri. În 2024, producția de oțel brut s-a ridicat la 1.364.279 tone, marcând o scădere de aproape 16% comparativ cu anul anterior și continuând trendul descrescător pentru al treilea an consecutiv. Spre comparație, în 1984, producția atinsese un vârf de 14.437.000 tone.

Provocările curente sunt reprezentate de prețurile mari la energie și concurența neloială din partea țărilor non-UE, care beneficiază de reglementări mai favorabile. Parlamentul European a adoptat recent măsuri pentru protejarea pieței europene a oțelului de surplusul global, limitând cantitățile de import scutite de taxe vamale la 18,3 milioane de tone anual. În plus, Ministerul Economiei a propus o schemă de ajutor de stat de 280 de milioane de euro pentru sprijinirea tranziției către neutralitatea climatică în sectorul siderurgic, inițiativă ce necesită aprobarea Comisiei Europene.

Revigorarea combinatului din Galați ar putea beneficia de viitoarele investiții în infrastructură, apărare și transport feroviar, în special cele susținute de fonduri europene și inițiativele de securitate regională. Un element important este și reutilizarea zgurii, un produs secundar al procesului de producție a fierului, care poate fi utilizat pentru construirea drumurilor, generând o reducere de costuri de 30-40% și sporind durabilitatea acestora.

În concluzie, Galațiul, odinioară un simbol global al industriei siderurgice, așa cum a subliniat Erbaşu, se află acum într-un moment decisiv. Salvarea și modernizarea combinatului nu sunt doar probleme economice locale, ci constituie o decizie strategică ce poate afecta profund viitorul industrial și economic al României.

De reținut

Pentru cetățenii din Galați, situația combinatului siderurgic rămâne o sursă continuă de îngrijorare. Mulți își amintesc cu melancolie vremurile în care Sidexul asigura securitate și prosperitate pentru numeroase familii. Frustrarea crește pe măsură ce oportunitățile se pierd, iar discuțiile despre posibile investiții și revitalizarea acestui sector par că nu au sfârșit, în timp ce datoriile se acumulează.