Mecanismul nu se declanșează automat pentru orice companie aflată în dificultate economică. Pentru ca răspunderea să fie extinsă asupra unei persoane fizice, autoritățile trebuie să stabilească, prin actul administrativ fiscal, existența unor fapte concrete de fraudă sau de administrare defectuoasă, precum și vinovăția și reaua-credință.

Ce măsuri poate lua administrația fiscală

Dacă societatea nu își poate acoperi creanțele, inspectorii pot dispune măsuri asiguratorii și, ulterior, executarea silită asupra bunurilor persoanei vizate. Printre instrumentele disponibile se află poprirea conturilor bancare personale și instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile.

Astfel, obligațiile fiscale neachitate de o firmă pot ajunge să fie urmărite din averea personală a administratorului sau a altor persoane pentru care sunt dovedite fapte relevante. Recuperarea nu se bazează doar pe existența insolvenței, ci pe legătura dintre acțiunile persoanei și prejudiciul fiscal constatat.

Transferurile către firme afiliate, în atenția inspectorilor

Investigațiile pot viza transferul activelor către firme afiliate la prețuri derizorii sau înstrăinarea bunurilor înainte de intrarea companiei în insolvență. Aceste operațiuni pot indica încercarea de a lăsa datoriile în sarcina societății, în timp ce activitatea este continuată sub o altă denumire.

Schimbarea firmei nu șterge obligațiile fiscale acumulate anterior. Scopul procedurii este să împiedice abandonarea unei societăți cu datorii la stat și reluarea afacerii printr-o entitate nouă, fără ca persoanele responsabile să răspundă pentru faptele dovedite.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.

De reținut

Atragerea răspunderii solidare se aplică doar după stabilirea unor fapte concrete, a vinovăției și a relei-credințe; insolvența sau falimentul, luate separat, nu sunt suficiente pentru executarea averii personale.